Beginning of the rest of your life (1)

Dă drumul la melodie, lasă clipul să meargă şi citește în continuare...




Ridică-ţi privirea din ecran şi uită-te în jur. Dar uită-te de parcă ar fi ultima clipă pe care urmează să o trăieşti. Pe bune, fă un exerciţiu de imaginaţie, provoacă-ţi cu bună ştiinţă cea mai profundă anxietate pe care ai trăit-o până acum şi închipuie-ţi că peste 30 de secunde, o să mori. O să explodeze ceva şi o să se facă totul praf în jurul tău. Pe lângă cele 30 de secunde, o să-ţi mai rămână vreo zece - cinşpe minute de agonie, în care să-ţi priveşti mâna ruptă, picioarele însângerate, să simţi durere, panică şi apoi, să mori.

Ce faci? Tot la alţii te gândeşti? Îţi mai pasă de ce o să zică unul sau altul despre cum îţi stă părul azi? Despre munca ta? Despre tine? Îţi mai pasă de ce spune, crede, face colegul de lângă tine? În minutele alea îţi mai pasă că e prost, incompetent, mincinos, imbecil? Îţi mai pasă despre clasa politică, despre dacă are sens sau nu să votezi, dacă ai sau nu cu cine, dacă Băsescu a fost mai bun sau mai rău ca Iliescu? Îţi mai pasă că mama nu te-a lăsat să dai la arte sau că tata n-a fost niciodată mulţumit de notele tale? Îţi mai pasă că sunt reduceri la Zara sau că nu poţi să-ţi iei iPhone pentru că ai prea multe datorii?

Dacă strângi din dinţi şi încerci să faci abstracţie de sunetul propriului tău sânge care ţi se strecoară încet, încet în urechea stângă, cum te simţi tu despre tine? Poţi să te gândeşti cu drag la tine şi să-ţi fii propriul însoţitor iubitor şi grijului în aceste ultime minute? Poţi să te iubeşti sincer şi necondiţionat? Sau îţi verşi singur în urechea dreaptă veninul justificărilor? Încerci să te scuzi de ceva? Îţi cheltui ultimele energii convingându-te că n-ai trăit degeaba, sau simţi că n-ai trăit degeaba? Sau foloseşti momentul ca o nouă oportunitate de a-ţi demonstra tu ţie că eşti un idiot/ că eşti cel mai deştept, dar universul conspiră împotriva ta?

Peste scurt timp, oricât de obsedat ai fi de profilul tău de pe Facebook, n-o să mai conteze... O să te învăluie moartea, o să simți cum viața îți alunecă printre degete, o să-ți fie cea mai cumplită frică din viața ta, pentru că o să realizezi că de data asta, totul e pe bune, nu ai ce să mai inventezi ca să-ți fie mai ușor. Realitate pură. Apoi o să începi să vezi culoarul şi lumina, o să auzi muzică angelică şi chiar dacă te oripilează acum gândul, nu o să-ţi mai pese de nimic. O să simţi o stare cosmică de bine, o euforie desăvârșită, indiferent dacă o interpretezi ca pe o "trecere în lumea de dincolo" sau "reacţie chimică de apărare a creierului".

BOOM!

Explozia are loc oricând vrei tu. Fiecare nanosecundă care trece, se duce pe ce vrei tu să se ducă. Ce vrei să fii pe acest Pământ? Comentatorul şi judecătorul celorlalţi? Un profil de Facebook? Un actor alcoolic şi prăjit pentru că s-a chinuit să joace bine atâtea roluri, încât a uitat cine e? O corporatistă? Un advertiser? O creativă? Un blogger? Un gânditor? Un rebel? Un coolean sau un punkist? O fată deşteaptă sau un băiat finuţ? Un antreprenor de succes?

Cine eşti? Cine alegi să fii?

Guess what... la întrebarea asta nu se răspunde, se simte.


Va urma...